Oamenilor le e fricã sã arate cã le e fricã. Le e fricã sã arate cã suferã. Le e fricã sã arate cã sufletul lor e rãnit. Fugim de a afişa toate emoțiile negative şi insistãm sã pozãm în oameni perfecți. Pe cine mințim, de fapt? Ne va ajuta asta sã ne simțim mai bine? Rãspunsul e da, ne va ajuta. Pentru moment, ne va creşte stima de sine, vom fi priviți cu ochi mai buni de cei din jur şi poate cã relațiile sociale se vor înmulți. Dar ce se întâmplã cu ce se aflã în spatele mãştii? Este negarea o soluție? Poți pur şi simplu sã negi tot ceea ce este negativ în viața ta? Şi pâna la urma urmei, oare nu-şi au şi teama, suferința şi inimile frânte rolul lor? Farã fricã, ne-am arunca pur şi simplu cu capul înainte în nişte situații periculoase, iar asta ne-ar pune viața în pericol. Fãrã tristețe nu ne-am putea bucura niciodatã cu adevãrat de fericire; iar fãrã inimi frânte, nu am aprecia niciodatã cum se cuvine un om care ne face sufletul sã vibreze. Frica, bucuria, tristețea, entuziasmul, dezamãgirea, iubirea- toate sunt piese din puzzle-ul vieții noaste. Nu ar exista imaginea completã fãrã fiecare piesã în parte. Hai sã nu mai fugim de noi! Hai sã acceptãm cã suntem oameni şi cã avem tot felul de trãiri şi experiențe care ne fac sã fim autentici si frumoşi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu