Dragã oarecare ce te întrebi de ce sunt aşa rece şi respingãtoare, nu-ți mai bate capul sã formulezi ipoteze. Am sã-ți rãspund simplu şi sincer: sunt aşa pentru cã am iubit prea frumos ca sã mã pot complace acum într-o relație oarecare. Nu am iubit perfect, nu am fost doar fericitã, dar am iubit din toatã inima. Am impãrtãşit cu oameni dragi gânduri, temeri, sentimente, bucurii: viața aşa cum este ea, cu bune şi cu rele. Am râs, am plâns, am construit noi legãturi, am sfãrâmat altele nesãnãtoase. Am cunoscut oameni frumoşi, am pierdut oameni frumoşi. Am ajuns pe culmile fericirii, dar şi ale deznãdejdii şi disperãrii. Am cãzut, m-am ridicat, m-am acceptat pe mine, am invãțat sã mã iubesc şi sã-i iubesc pe ceilalți. De asta nu pot accepta pe oricine lângã mine acum. Nu-i vorba cã nu ştiu sã te apreciez, ci doar cã am învãțat sã mã apreciez pe mine suficient de mult încât sã ştiu când este cazul sã rãmân alãturi de o persoanã sau sã mã retrag. ☺
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu