Mereu mi-am dorit o casa la malul marii. O casa linistita...Sa ma trezesc in fiecare dimineata in imbratisarile soarelui, iar briza marii sa-mi mangaie obrazul. Sa simt libertatea, salbaticia, dar si siguranta. Marea pentru mine e ca o femeie misterioasa. Nu stii la ce sa te astepti la ea. Ea poate sa-ti fie sprijin, poate sa fie zeita a intelepciunii, sau poate sa fie zeita distrugerii. Toate deodata. Marea e salbatica si periculoasa, dar e si un refugiu, atunci cand incepi sa nu te mai temi de ea. La fel si viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu