V-a impresionat vreodată un oraș atât de tare încât să simțiți încă din primul moment că locul ăla v-ar putea deveni ”acasă”? Ați simțit un soi de încredere și atașament inexplicabil? Că...aparțineți cumva locului respectiv?...Ei bine, și mie mi s-a întâmplat, dar...orașul respectiv nu era același cu orașul în care locuiesc acum. Bucureștiul....nu a fost niciodată ”orașul ideal” pentru mine. Mi s-a părut mereu prea mare și prea agitat....locuri mult prea populate, oameni prea grăbiți...agitație prea mare....adică cam tot ceea ce eu aș vrea din tot sufletul să evit. Trebuie să recunosc că m-am adaptat destul de greu ”pulsului orașului”. Mă obosea, mă speria... Până când am descoperit că orașul nu presupune doar blocuri, baruri, străzi aglomerate și șoferi mereu nervoși...Orașul...are farmecul lui...am descoperit mai întâi frumusețea parcurilor, apoi al centrului vechi, apoi...încet, încet...frumusețea oamenilor și chiar frumusețea agitației în sine. Nu mă mai sperie, mă intrigă....mă provoacă. Oare de ce se grăbesc oamenii așa mult? Oare cum se explică faptul că, deși suntem, forțat sau nu, atât de mult timp înconjurați de oameni și de vervă, în realitate suntem noi cu noi, noi cu gândurile noastre, cu emoțiile noastre, cu trăirile noastre. Dar...deja mă abat de la subiect, deși o să mă gândesc și la asta mai profund, cu altă ocazie. Acum...Bucureștiul....Cred că nimic nu e mai grăitor decât niște poze...care nu evidențiază nici 1/10 din frumusețea reala a locurilor, dar semnifică ceva pentru mine.
1. Parcul Carol I
2. Parcul Cismigiu
3. Centru
4. Parcul IOR
5. Gradina Botanica
6. Parcul Tineretului
7. Parcul Herastrau
* Voi continua sa actualizez articolul*
