Eu cred cã nu eşti bãrbos. Sau, mã rog, nu doar bãrbos. Eu cred cã eşti chel şi pletos; alb, negru şi galben; straight şi gay; tânãr şi bãtrân; scund şi înalt.
Eu cred cã eşti luminã şi soare, noapte şi stele; cer şi pãmânt; divin şi uman. Eu cred cã eşti orice mă înconjoarã, orice face lumea sã se mişte.
Eu nu cred că ai un nume: Dumnezeu, Iisus, Budha, Alah...eu cred cã eşti pur şi simplu TU: omniprezent, indiferent de formã, timp sau spaţiu.
Eu cred cã eşti în zâmbetele oamenilor şi bucuria copiilor, în fiecare rãsãrit şi în fiecare speranţã.
Eu cred pur şi simplu cã eşti, indiferent de sex, vârstã, culoare sau nume. Astea sunt simple etichete date de noi, oamenii, pentru cã atât ne permite vocabularul sã exprimãm.
Şi...pentru mine mai mult decât orice, TU eşti orice, oricine - te regãsesc cel mai mult în oameni şi în naturã. Poate şi asta este prea superficial, comparativ cu ceea ce reprezinţi, dar eu aşa te simt.
PS: eu te numesc Dumnezeu, pentru cã aşa am fost educatã sã-ţi spun, dar tu eşti pur şi simplu TU, fãrã graniţa unei denumiri banale.
