Astăzi se împlinește un an de când a luat naștere ” Live.Love.Hope”. Deși la început scrisul a reprezentat pentru mine doar un mod de a scăpa de niște emoții pe care nu le puteam exprima altfel, pe parcurs a devenit mai mult decât atât. Blogul are în el bucățele din mine. Tristețe, fericire, entuziasm, melancolie, teamă: pe mine. Pe mine așa cum sunt, așa cum mă simt.
Mi-aș fi dorit, recunosc, să pot scrie mai multe lucruri vesele sau motivaționale, dar nu am vrut să forțez nota. Am scris exact ce, cum și când am simțit. Nu vreau să par un om fericit, vreau să fiu un om fericit!
Am scris plângând, am scris râzând, am scris când am simțit că totul o să fie bine sau că totul se dăstramă în jurul meu. Cred că despre asta este vorba: să ai curajul de a arăta ceea ce ești, chiar dacă poate la un moment dat nu e cea mai fericită imagine a ta.
Anul ăsta mi-a adus o grămadă de experiențe, de trăiri, de noi planuri și noi visuri. De curând, am decis să îmi exprim găndurile și sentimentele și prin intermediul facebook-ului și a luat naștere pagina ”Oficial: Anima” (https://www.facebook.com/Oficial-Anima-433238313687202/). Anima (lt. suflet) mi s-a părut că rezumă și exprimă esența scrisului. Ceea ce scrii este cumva o oglindă a sufletului tău, reflectă ceea ce simți și trăiești. Sunt extrem de fericită cu ceea ce se întâmplă cu blogul și pagina și îmi doresc să crească cât mai frumos, pentru că alături de ele cresc și eu. Simt o bucurie imensă când văd că trăirile mele ajung și la alți oameni și că, poate, unii dintre ei se regăsesc în ceea ce scriu. Orice emoție pe care i-o aduci unui om este un dar.
În final aș vrea să zic că sunt recunoscătoare că am început să scriu pe blog. Nu contează care a fost motivul pentru care am facut-o, ci faptul că am avut curajul să mă arăt asa cum sunt.
” Așterne-ți sufletul pe foi~Lasă-l să trăiască infinit!”
