Liniste

         E o liniste atat de apasatoare in camera si sufletul meu. Ascult tacerea si incerc sa deslusesc ceva din ea. Plutesc parca in jurul meu ganduri si sentimente, iar eu le privesc in tacere. Intind mainile sa le ating si ma opresc. Azi nu am sa fac asta. Azi nu am sa mai incerc sa inteleg, azi am sa ma bucur pur si simplu sa le privesc. Vad cum camera mea se umple usor, usor de bucurie, tristete,  dezamagire,  speranta, de "de ce-uri", "cum-uri" si "pana cand-uri". E viata mea, plimband-se prin jurul meu. Las totul sa alunece pe langa mine, ma eliberez de ele si zambesc. Zambesc a recunostiinta ca pot pur si simplu sa privesc. Nu mai stiu cum s-au intamplat toate, nu mai stiu cum am ajuns ce sunt, dar...SUNT.