Pasesc pe strada asta din nou, cautandu-ti cu disperare chipul, mangaierea, zambetul, caldura, sufletul...te caut prin multime, dar prezenta ta imi scapa de sub priviri. Sunt doar eu cautand printre umbrele strainilor un tu care nu mai exista. Imi amintesc de noi plimbandu-ne agale chiar pe drumul asta si mi se pare de neinteles cum de soarele ala cald de mai s-a transformat subit in luna asta rece de decembrie. E intuneric peste tot: afara, inauntrul meu si cred ca si inauntrul tau. Iti pot, parca, simti spaima ca nici tu nu mai stii cine esti; nici tu nu mai stii cine sunt. Parca si tu incerci, undeva pe o alta strada, sa ma cauti fara sorti de izbanda. Parca strazile pe care mergem noi sunt paralele si nu le este sortit sa se mai intalneasca vreodata. Parca suntem doi nebuni care ratacesc, aiurea, pe doua strazi cautand fantome ale unui trecut care nu mai are cum sa invie aici si acum, pe strada asta, in noaptea asta sau in oricare alta. Suntem doar doi nebuni care cauta fantome...
